Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Abstract’ Category

O definire a omului

        Pornind de la ideea ca omul este un volum de materie care are viata, mi-am pus intrebarea „Cum m-as putea caracteriza in raport cu universul?”, iar raspunsul la care am ajuns voi incerca sa-l prezint in cele ce urmeaza.

 Oamenii de stiinta afirma ca la o temperatura extrem de scazuta (-273,15 ºC), numita zero absolut, atomii isi inceteaza miscarea, astfel incat viata nu mai exista sub aceasta valoare. Asadar, viata inseamna miscare, insa miscarea se desfasoara in timp si in spatiu. Dar ce sunt timpul si spatiul?

 Definitii complete ale timpului si spatiului nu exista, doar definitii limitate, care depind de domeniul in care se folosesc. Fiind niste notiuni abstracte, exista multe teorii si ipoteze cu privire la timp si spatiu, deoarece un lucru abstract poate fi analizat dintr-o infinitate de perspective, fiecare teorie fiind corecta din perspectiva ei (de aceea consider filozofia cea mai mare „vanitas vanitatum” posibila) . Neputand defini timpul si spatiul, eu percep aceste notiuni prin intermediul proprietatile lor : timpul este nelimitat, continuu (fiecare „celula”a timpului fiind umpluta cu eveniment) si ireversibil; spatiul este infinit, izotrop (are aceleasi proprietati pe fiecare directie) si continuu.

 Necesitatea oamenilor de a „inventa” aceste concepte, de timp si spatiu, a venit din dorinta de a-si putea justifica existenta lor, pentru a se defini prin ele , raportandu-se la ele. Existenta fiecarui om se dovedeste prin intervalul de timp in care a trait si spatiul, locul unde si-a desfasurat viata.

 Asadar,  omul se raporteaza la timp si spatiu. Insa, pentru a ne putea raporta la „ceva” (ce ciudat este acest cuvant „ceva”, de fiecare data cand vrem sa exprimam un lucru pe care nu-l intelegem, il numim „ceva”) , acel „ceva” trebuie sa fie fix, ori timpul si spatiul nu sunt nicidecum fixe. Multa vreme am cautat o constanta in univers, acel „ceva” la care sa se raporteze toate, inclusiv timpul si spatiul, iar concluzia la care am ajuns este ca acel „ceva” nu poate fi decat Dumnezeu, de el depinzand toate, atat timpul cat si spatiul.

 Avand in vedere ideile prezentate anterior, as putea afirma ca omul este o functie de spatiu si timp, spatiul si timpul avandu-l ca parametru pe Dumnezeu. Matematic exprimat O = f(s(D),t(D)), unde O –  omul; s – spatiu; t – timp; D – Dumnezeu.

 

Anunțuri

Read Full Post »