Kenny avea tot ce mi-as putea dori in viata, lucra la o firma renumita, avea un automobil de lux, traia intr-un cartier select al unei metropole. Parasutist experimentat (mie im place schiul..:p), ii placea emotia de a sari de la mii de metri inaltime. Totusi, el afirma „Am 45 de ani si nu shtiu incotro ma indrept. Viata mea e pustie.”
Elyn a muncit mult ca sa devina o patinatoare buna (mie imi place sahul si fotbalul). Si-a facut un nume in lumea patinajului. Avea faima pe care si-o dorise dintotdeauna. „Dar unde-i fericirea la care visam?”, reflecta ea cu tristete. „Ma simteam cumplit de singura. Ma gandeam ca am sa imbatranesc si, desi aveam o multime de bani, mi se parea ingrozitor ca viata sa se reduca la atat.”
Pictor talentat, Hideo si-a pus viata in slujba artei (cu pictura nu le am..:p). Nu-si vindea lucrarile, considerand ca s-ar compromite (un fel de Basil Hallward din „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wild). Spre sfarsitul vietii, pe la 98 de ani, si-a donat majoritatea tablourilor unui muzeu. Desi arta a fost viata lui, nu a fost niciodata multumit, deoarece considera ca i-ar fi trebuit o vesnicie ca sa atinga perfectiunea in arta.
Un director de film de la Hollywood, fiind in concediu in Cambodgia, a intrat intr-o cafenea. O fetita a venit la el sa cerseasca, el i-a dat un dolar si un suc, iar fetita a fost multumita. Dar seara urmatoare, fetita era tot acolo, cersea din nou. Era clar: trebuia un ajutor mai mare. Un an mai tarziu, el s-a hotarat sa renunte la industria filmului si sa se dedice ajutorarii saracilor din Cambodgia. A infiintat o scoala unde, pe langa instruire, copiii beneficiaza de hrana si adapost. Cu toate acestea, in el se da o permanenta lupta : e bucuros si simte satisfactie pentru ceea ce realizeaza, dar e dezamagit si descurajat din cauza problemelor tot mai numeroase pe care trebuie sa le infrunte si pentru ca isi da seama cat de putin poate el sa ajute aceasta lume defavorizata.
Lev Tolstoi, contrastul dintre viata lui de linistita bunastare şi mizeria în care traia poporul, îl face sa sufere din ce în ce mai mult si îl duce la obsedanta idee de a-si parasi familia şi de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viata simpla şi libera. Acest sfasietor chin moral îl determina pe Tolstoi ca la 28 octombrie 1910, în vârstă de 82 de ani, sa plece, împreuna cu medicul său D. Makovitki, într-un vagon de clasa a 3-a, fara a avea o tinta precisa. Nerezistand calatoriei, Tolstoi raceste în tren, se îmbolnaveste de pneumonie, si moare la 20 noiembrie 1910, în mica gara Astapovo.
Si eu personal am intalnit un om asemenea celor enumerati mai sus : are 50 de ani, traieste in Cluj si detine un numar mare de apartamente pe care le da in chirie. Sotia i-a murit, are trei fete, toate plecate in strainatate, unde duc o viata frumoasa, fara a avea nevoie de ajutor material din partea tatalui. Mi-a spus ca desi are atat de multi bani incat nu shtie ce sa faca cu ei, este nefericit si sufera de singuratate.
Acum, eu, la 20 de ani, ce sa fac cu viata mea?
Mircea,
bun venit în blogosferă! Îmi place mult cum scrii! La 20 de ani eşti matur şi inteligent. Dă-ţi viaţa Domnului Isus 100% şi o să ai o viaţă plină de mulţumire şi fericire! Nu e sigur că vei avea avere, faimă, sănătate, prieteni, etc… lucruri pe care le caută lumea şi le consideră aducătoare de fericire! Da-L vei avea pe Isus, şi vei face nu ceea ce vrei ci ceea ce trebuie. Fericirea unui rob al lui Dumnezeu este ca la sfârşitul alergării sale sp audă din gura Stăpânului: „bine, rob bun şi credincios… intră în bucuria stăpânului tău!”
Ted, bine te-am gasit..:d. Mersi de complimente, desi sincer eu nu ma consider nici pe departe matur sau inteligent. Ai spus ca pt a avea o viata fericita, trebuie sa-mi dau viata lui Isus (nu shtiu ce inseamna aces lucru), dar facand aceasta, nu voi putea fi sigur ca voi avea sanatate sau prieteni. Dar singur si bolnav, oare voi fi fericit?
Trebuie sa fac ce trebuie, nu ce vreau…atunci liberul-albitru unde-i?
Daca-mi dau viata lui Isus, atunci cum pot fi si un rob al lui Dumnezeu?
Dragă Mircea,
regret că te-am lăsat confuz. Răspund la întrebările tale foarte pe scurt:
– a-ţi da viaţa lui Isus înseamnă a crede în El şi a trăi o viaţă de creştin. Domnul Isus Christos a venit în lume să ni-l prezinte pe Dumnezeu. Apoi a murit pentru păcatele noastre şi a înviat. A crede în moartea şi învierea Domnului înseamnă a primi de la Dumnezeu o natură nouă, prin care păcatele vechi îţi sunt iertate, ai puterea de a trăi ca un imitator (urmaş) al lui Christos, şi ai viaţa veşnică.
– o astfel de viaţă, conferă o fericire care nu garantează lucruri pe care lumea crede că oferă fericirea (banii, sănătatea, prietenii, etc). Cu Dumnezeu, poţi fi fericit şi singur, şi bolnav, şi sărac!
– Liberul arbitru e o vorbă faină de tot… De fapt, este şi puternică! Anumite lucruri esenţiale le poţi determina prin liberul arbitru! Sau mă rog, ai iluzia că le-ai ales datorită liberului arbitru (liberul arbitru al cuiva este limitat de împrejurări, posibilităţi, etc. şi atunci nu mai este chiar liber, nu-i aşa?). Unul din domeniile cele mai importante unde-ţi poţi exercita liberul arbitru este alegerea de a crede în Domnul Isus Christos.
– Încă puţin despre libertate: un băiat vrea să fie liber; se culcă când vrea, se trezeşte când are chef, nu învaţă că nu-i place, petrece cu prietenii, ajunge fără educaţie, fără loc de muncă, până la urmă, este „homeless”. Un „homeless” (om al străzii, cred că aşa se zice în România) este liber să doarmă sub care pod vrea, să mănânce din ce tomberon vrea… E liber ca pasărea cerului… Doar că libertatea aceasta nu-l ajută la nimic. Un alt om, trăieşte cu anumite restricţii (disciplină): se trezeşte regulat dimineaţa, învaţă zilnic pentru a excela la şcoală, face sport, merge apoi la facultate, o termină printre primii, ia un post bun, continuă educaţia post-universitară, ia un master, un doctorat, ocupă o poziţie bună, vin bani buni, conduce o maşină nouă, are apartament nou, soţie, copii sunt bine îmbrăcaţi, etc. De-acum cred că înţelegi exemplul. A face ceea ce trebuie aduce mai mare libertate decât a face ceea ce vrei! Doar dacă vrei… ceea ce trebuie 🙂
– A-ţi da viaţa lui Isus şi a fi un rob al lui Dumnezeu sunt sinonime.
Ted, mersi de explicatii si de sfaturi. Am inteles ideea de a crede in Isus si de a trai o viata de crestin…insa exprimarea „a-ti da viata lui Isus” nu mi se pare potrivita, pentru ca viata ii apartine lui Dumnezeu, el ne-a dat-o, este a lui, de aceea nu avem cum s-o dam lui Isus.
Salut, sunt Radu am 19 ani si cred ca subiectul tau esti foarte important , chiar si eu am inceput sa-mi pun intrebarea asta : „Oare ce fac eu cu viata mea? ” si ma bucur ca am gasit pe cineva care-l mai intereseaza problema asta. Dupa ce am citit despre „personajele” mentionate mai sus, eu cred ca pentru a avea o viata fericita trebuie sa fii iubit de cineva, si sa simti asta! Chiar si Ted de mai sus zicea ceva cu a crede in Dumnezeu, dar am vazut ca la final tot la iubire a ajuns, a zis :”sa ai o sotie, copii”. Asta inseamna fericire dupa parerea mea, sa fii iubit.
Asta am observat si la cei de mai sus, si-au inpinit visele de a fi celebri si buni in ceea ce fac, dar nimic nu zicea ca erau iubiti. In concluzie vreau sa zic ca daca iti gasesti jumatatea, si vei fi iubit, vei fi fericit !
Salut baieti , ma bucur ca in ziua de azi cineva se mai gandeste si la viitorul lui si isi pune aceleasi intrebari ca si mine. Si eu ca si voi am o varsta frageda 23 de ani ,cred in Iisus cred in Dumnezeu, am facut o facultate (de fapt un colegiu de 3 ani) , am terminat in primii 3 deci am invatat ,dar acum imi dau seama ca nu mi-a placut ceea ce am facut ,am avut ambitii foarte mari cu privire la mine , insa acum nu ma mai regasesc am lucrat ca barman, ca lacatus mecanic si apoi mi-am dat demisia si acum sunt la continuare de studii la ING transporturilor.Desi locuiesc in Pitesti si sunt f multe locuri de munca, parca toate sunt pentru altcineva.Am depus sute de CV-uri,insa doar niste interviuri si atat.Poate cineva de acolo de sus imi pregateste ceva, sau poate candva am crezut ca pot fi mai sus decat pot fi.Ceea ce simt acum este o mare dezamagire,pentru ca numai cine a muncit f mult pentru a deveni cineva poate sa stie ce simt eu acum, insa rezultatele intarzie sa apara.Insa eu sunt optimist si am sa incerc in continuare si vreau sa reusesc aici la noi in tara ceea ce la multi li se pare aproape imposibil.Sper totusi sa se schimbe ceva.
Buna. Ma bucur pentru acest gen de forum. Eu am o piatra pe suflet. Mi-am incalcat cuvantul in fata celor m-ai importante persoane din lumea asta(pt mine) Dumnezeu si prietena mea.
Lui Dumnezeu I-am promis ca daca iau Bacu merg la ITP(Institutul Teologic Penticostal) si desi tot motivam ca nu am bani, a aparut un sponsor si tot nu am mers, iar ei i-am spus ca nu o voi parasi niciodata si am plecat in UK dar nu inainte de a ma desparti de ea. Am iubit-o si inca o iubesc dar credeam ca asa e m-ai bine(pentru ca daca ramaneam impreuna ajungeam exact ca si parintii ei pe care ea nu-i aproba in relatia lor de la distanta). Intre timp ea s-a legat de alt baiat. Nu vad cum sa rezolv asta…ok. pls dati-mi un un gand si rugati-va pentru mine.
fabio draga, si eu am absolvit teologia. crezi ca urmand teologia vei primi niste raspunsuri sau vei fi ceva mai luminat? oamenii de pe site asta stiu prea multe, de aceea nu se pot bucura de viata la capacitatea maxima. cu cat mai prost, cu atat mai fericit si mai ferit de intrebari !
Salut mai flacai…se pare ca nu sunt singurul care are probleme din astea…uite cum e cu mine…ai mei vor emigra dar eu nu vreau sa aleg traiul dulce de dincolo ci vreau sa lupt pe cont propriu..chestia e ca eu am 2 joburi misto-instructor de ski si inot fac bani tot anul dar mi am dat seama ca e mai mult de atat…vreau sa ma apuc de facult din nou la toamna…stiu sa fac mai multe meserii dar nu stiu in ce directie sa merg…
multi dintre oameni asteapta sa ii ajute dumnezeu,pacat,mai bine faceti voi ceva si eu ma intreb ce sa fac cu viata mea,dar nu astept un ajutor de la divinitate raman la parerea ca fiecare face cat il duce capul,felicitari baiatului care nu a dat la teologie,isi pierdea demnitatea si dreptul de a fi om,desi multi oameni,chiar si preoti cred ca sunt acolo pentru o cauza buna cei cu mintea deschisa pot recunoaste ca acest sistem are la baza o mare minciuna,pe cre eu il numesc ”ghetar” dar precum ghetarii de la polul nord,incep sa se dezghete.Dumnezeu exista dar nu cum e scris in carti,indiferent de religie,secta sau cult.
modalitatea lor de a face bani si trai bine de a fi respectati in societate e josnica chiar si pentru dumnezeul lor descris in carti….
Eu ce sa fac cu viata mea?
noiembrie 1, 2007 by muresanmirceav
Kenny avea tot ce mi-as putea dori in viata, lucra la o firma renumita, avea un automobil de lux, traia intr-un cartier select al unei metropole. Parasutist experimentat (mie im place schiul..:p), ii placea emotia de a sari de la mii de metri inaltime. Totusi, el afirma “Am 45 de ani si nu shtiu incotro ma indrept. Viata mea e pustie.”
Elyn a muncit mult ca sa devina o patinatoare buna (mie imi place sahul si fotbalul). Si-a facut un nume in lumea patinajului. Avea faima pe care si-o dorise dintotdeauna. “Dar unde-i fericirea la care visam?”, reflecta ea cu tristete. “Ma simteam cumplit de singura. Ma gandeam ca am sa imbatranesc si, desi aveam o multime de bani, mi se parea ingrozitor ca viata sa se reduca la atat.”
Pictor talentat, Hideo si-a pus viata in slujba artei (cu pictura nu le am..:p). Nu-si vindea lucrarile, considerand ca s-ar compromite (un fel de Basil Hallward din “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wild). Spre sfarsitul vietii, pe la 98 de ani, si-a donat majoritatea tablourilor unui muzeu. Desi arta a fost viata lui, nu a fost niciodata multumit, deoarece considera ca i-ar fi trebuit o vesnicie ca sa atinga perfectiunea in arta.
Un director de film de la Hollywood, fiind in concediu in Cambodgia, a intrat intr-o cafenea. O fetita a venit la el sa cerseasca, el i-a dat un dolar si un suc, iar fetita a fost multumita. Dar seara urmatoare, fetita era tot acolo, cersea din nou. Era clar: trebuia un ajutor mai mare. Un an mai tarziu, el s-a hotarat sa renunte la industria filmului si sa se dedice ajutorarii saracilor din Cambodgia. A infiintat o scoala unde, pe langa instruire, copiii beneficiaza de hrana si adapost. Cu toate acestea, in el se da o permanenta lupta : e bucuros si simte satisfactie pentru ceea ce realizeaza, dar e dezamagit si descurajat din cauza problemelor tot mai numeroase pe care trebuie sa le infrunte si pentru ca isi da seama cat de putin poate el sa ajute aceasta lume defavorizata.
Lev Tolstoi, contrastul dintre viata lui de linistita bunastare şi mizeria în care traia poporul, îl face sa sufere din ce în ce mai mult si îl duce la obsedanta idee de a-si parasi familia şi de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viata simpla şi libera. Acest sfasietor chin moral îl determina pe Tolstoi ca la 28 octombrie 1910, în vârstă de 82 de ani, sa plece, împreuna cu medicul său D. Makovitki, într-un vagon de clasa a 3-a, fara a avea o tinta precisa. Nerezistand calatoriei, Tolstoi raceste în tren, se îmbolnaveste de pneumonie, si moare la 20 noiembrie 1910, în mica gara Astapovo.
Si eu personal am intalnit un om asemenea celor enumerati mai sus : are 50 de ani, traieste in Cluj si detine un numar mare de apartamente pe care le da in chirie. Sotia i-a murit, are trei fete, toate plecate in strainatate, unde duc o viata frumoasa, fara a avea nevoie de ajutor material din partea tatalui. Mi-a spus ca desi are atat de multi bani incat nu shtie ce sa faca cu ei, este nefericit si sufera de singuratate.
Acum, eu, la 20 de ani, ce sa fac cu viata mea?
Postat in Intrebari | 9 Comentarii
9 Răspunsuri la “Eu ce sa fac cu viata mea?”
pe noiembrie 3, 2007 at 11:46 pm1 Ted
Mircea,
bun venit în blogosferă! Îmi place mult cum scrii! La 20 de ani eşti matur şi inteligent. Dă-ţi viaţa Domnului Isus 100% şi o să ai o viaţă plină de mulţumire şi fericire! Nu e sigur că vei avea avere, faimă, sănătate, prieteni, etc… lucruri pe care le caută lumea şi le consideră aducătoare de fericire! Da-L vei avea pe Isus, şi vei face nu ceea ce vrei ci ceea ce trebuie. Fericirea unui rob al lui Dumnezeu este ca la sfârşitul alergării sale sp audă din gura Stăpânului: „bine, rob bun şi credincios… intră în bucuria stăpânului tău!”
pe noiembrie 4, 2007 at 1:50 pm2 muresanmirceav
Ted, bine te-am gasit..:d. Mersi de complimente, desi sincer eu nu ma consider nici pe departe matur sau inteligent. Ai spus ca pt a avea o viata fericita, trebuie sa-mi dau viata lui Isus (nu shtiu ce inseamna aces lucru), dar facand aceasta, nu voi putea fi sigur ca voi avea sanatate sau prieteni. Dar singur si bolnav, oare voi fi fericit?
Trebuie sa fac ce trebuie, nu ce vreau…atunci liberul-albitru unde-i?
Daca-mi dau viata lui Isus, atunci cum pot fi si un rob al lui Dumnezeu?
pe noiembrie 5, 2007 at 10:32 pm3 Ted
Dragă Mircea,
regret că te-am lăsat confuz. Răspund la întrebările tale foarte pe scurt:
– a-ţi da viaţa lui Isus înseamnă a crede în El şi a trăi o viaţă de creştin. Domnul Isus Christos a venit în lume să ni-l prezinte pe Dumnezeu. Apoi a murit pentru păcatele noastre şi a înviat. A crede în moartea şi învierea Domnului înseamnă a primi de la Dumnezeu o natură nouă, prin care păcatele vechi îţi sunt iertate, ai puterea de a trăi ca un imitator (urmaş) al lui Christos, şi ai viaţa veşnică.
– o astfel de viaţă, conferă o fericire care nu garantează lucruri pe care lumea crede că oferă fericirea (banii, sănătatea, prietenii, etc). Cu Dumnezeu, poţi fi fericit şi singur, şi bolnav, şi sărac!
– Liberul arbitru e o vorbă faină de tot… De fapt, este şi puternică! Anumite lucruri esenţiale le poţi determina prin liberul arbitru! Sau mă rog, ai iluzia că le-ai ales datorită liberului arbitru (liberul arbitru al cuiva este limitat de împrejurări, posibilităţi, etc. şi atunci nu mai este chiar liber, nu-i aşa?). Unul din domeniile cele mai importante unde-ţi poţi exercita liberul arbitru este alegerea de a crede în Domnul Isus Christos.
– Încă puţin despre libertate: un băiat vrea să fie liber; se culcă când vrea, se trezeşte când are chef, nu învaţă că nu-i place, petrece cu prietenii, ajunge fără educaţie, fără loc de muncă, până la urmă, este „homeless”. Un „homeless” (om al străzii, cred că aşa se zice în România) este liber să doarmă sub care pod vrea, să mănânce din ce tomberon vrea… E liber ca pasărea cerului… Doar că libertatea aceasta nu-l ajută la nimic. Un alt om, trăieşte cu anumite restricţii (disciplină): se trezeşte regulat dimineaţa, învaţă zilnic pentru a excela la şcoală, face sport, merge apoi la facultate, o termină printre primii, ia un post bun, continuă educaţia post-universitară, ia un master, un doctorat, ocupă o poziţie bună, vin bani buni, conduce o maşină nouă, are apartament nou, soţie, copii sunt bine îmbrăcaţi, etc. De-acum cred că înţelegi exemplul. A face ceea ce trebuie aduce mai mare libertate decât a face ceea ce vrei! Doar dacă vrei… ceea ce trebuie
– A-ţi da viaţa lui Isus şi a fi un rob al lui Dumnezeu sunt sinonime.
pe noiembrie 7, 2007 at 8:43 pm4 muresanmirceav
Ted, mersi de explicatii si de sfaturi. Am inteles ideea de a crede in Isus si de a trai o viata de crestin…insa exprimarea “a-ti da viata lui Isus” nu mi se pare potrivita, pentru ca viata ii apartine lui Dumnezeu, el ne-a dat-o, este a lui, de aceea nu avem cum s-o dam lui Isus.
pe decembrie 17, 2007 at 12:12 pm5 Radu
Salut, sunt Radu am 19 ani si cred ca subiectul tau esti foarte important , chiar si eu am inceput sa-mi pun intrebarea asta : “Oare ce fac eu cu viata mea? ” si ma bucur ca am gasit pe cineva care-l mai intereseaza problema asta. Dupa ce am citit despre “personajele” mentionate mai sus, eu cred ca pentru a avea o viata fericita trebuie sa fii iubit de cineva, si sa simti asta! Chiar si Ted de mai sus zicea ceva cu a crede in Dumnezeu, dar am vazut ca la final tot la iubire a ajuns, a zis :”sa ai o sotie, copii”. Asta inseamna fericire dupa parerea mea, sa fii iubit.
Asta am observat si la cei de mai sus, si-au inpinit visele de a fi celebri si buni in ceea ce fac, dar nimic nu zicea ca erau iubiti. In concluzie vreau sa zic ca daca iti gasesti jumatatea, si vei fi iubit, vei fi fericit !
pe ianuarie 31, 2008 at 4:21 pm6 Cosmin
Salut baieti , ma bucur ca in ziua de azi cineva se mai gandeste si la viitorul lui si isi pune aceleasi intrebari ca si mine. Si eu ca si voi am o varsta frageda 23 de ani ,cred in Iisus cred in Dumnezeu, am facut o facultate (de fapt un colegiu de 3 ani) , am terminat in primii 3 deci am invatat ,dar acum imi dau seama ca nu mi-a placut ceea ce am facut ,am avut ambitii foarte mari cu privire la mine , insa acum nu ma mai regasesc am lucrat ca barman, ca lacatus mecanic si apoi mi-am dat demisia si acum sunt la continuare de studii la ING transporturilor.Desi locuiesc in Pitesti si sunt f multe locuri de munca, parca toate sunt pentru altcineva.Am depus sute de CV-uri,insa doar niste interviuri si atat.Poate cineva de acolo de sus imi pregateste ceva, sau poate candva am crezut ca pot fi mai sus decat pot fi.Ceea ce simt acum este o mare dezamagire,pentru ca numai cine a muncit f mult pentru a deveni cineva poate sa stie ce simt eu acum, insa rezultatele intarzie sa apara.Insa eu sunt optimist si am sa incerc in continuare si vreau sa reusesc aici la noi in tara ceea ce la multi li se pare aproape imposibil.Sper totusi sa se schimbe ceva.
pe martie 9, 2008 at 12:01 pm7 fabiotu
Buna. Ma bucur pentru acest gen de forum. Eu am o piatra pe suflet. Mi-am incalcat cuvantul in fata celor m-ai importante persoane din lumea asta(pt mine) Dumnezeu si prietena mea.
pe martie 9, 2008 at 12:05 pm8 fabiotu
Lui Dumnezeu I-am promis ca daca iau Bacu merg la ITP(Institutul Teologic Penticostal) si desi tot motivam ca nu am bani, a aparut un sponsor si tot nu am mers, iar ei i-am spus ca nu o voi parasi niciodata si am plecat in UK dar nu inainte de a ma desparti de ea. Am iubit-o si inca o iubesc dar credeam ca asa e m-ai bine(pentru ca daca ramaneam impreuna ajungeam exact ca si parintii ei pe care ea nu-i aproba in relatia lor de la distanta). Intre timp ea s-a legat de alt baiat. Nu vad cum sa rezolv asta…ok. pls dati-mi un un gand si rugati-va pentru mine.
pe mai 1, 2008 at 10:17 pm9 tudor
Salut mai flacai…se pare ca nu sunt singurul care are probleme din astea…uite cum e cu mine…ai mei vor emigra dar eu nu vreau sa aleg traiul dulce de dincolo ci vreau sa lupt pe cont propriu..chestia e ca eu am 2 joburi misto-instructor de ski si inot fac bani tot anul dar mi am dat seama ca e mai mult de atat…vreau sa ma apuc de facult din nou la toamna…stiu sa fac mai multe meserii dar nu stiu in ce directie sa merg…
pe mai 27, 2008 at 6:58 pm10 sanddy
Parerea ta asteapta sa fie OK
bai ce naiba,am scris pe blogul asta,am fost cenzurat?ce mizerie!!!!!!!!!!11
pe mai 28, 2008 at 7:02 pm11 sanddy
Parerea ta asteapta sa fie OK
bai ce naiba,am scris pe blogul asta,am fost cenzurat?ce mizerie!!!!!!!!!!
Trackback URI | Comentarii RSS
Lasă un Răspuns
am scris pe google:”ce sa fac cu viata mea”…si v am gasit.eu nu mi gasesc pasiunile…din prea multa frica poate…cateodata ma simt in stare de tot..alteori ma simt prea slaba..prea putin inzestrata…de fapt asta e cea mai mare piedica a mea…si a tuturor..frica de esec…teama de viata…nici eu nu i gasesc adevarata insemnatate…toti avem intrebari….poate daca n am inceta sa le discutam…chiar aici…nu ne am mai simti atat de singuri atat de neajutorati..am gasi raspunsul in sentimentele astea reciproce
Crezi ca exista unul? Suntem oameni „treji” care ne-am prins ca nimic din ce este nu are valoare de vreme ce moartea se apropie pe zi ce trece iar dupa viata asta urmeaza neantul. mai vrei sa vorbim?
la fel si eu elizabeth. uneori ma simt asa de Super, alteori imi uras existenta atat de mult incat nici numai sunt curios de o viata dupa moartea asta ce ma asteapta in trup. 🙂
eu zic ca raspunsul in cazul tau e destul de simplu: trebuie sa faci ceea ce iti place cu adevarat , in interiorul fiecarui om exista anumite dorinte, bucurii; fiecare om trece viata prin propriul filtru, fiecare om percepe lucrurile diferit fata de altii, deci raspunsul la intrebarea „ce vrei sa faci viata ta” se afla in tine, decat tu stii ceea ce te face fericit, bucuros etc. Problema ar fi sa iti cunosti limitele sa incerci sa aflii ceea ce vrei cu adevarat, de ex: daca vrei sa devii f bogat, incepe sa faci afaceri sa cladesti imperii numai daca tot procesul de imbogatire te face fericit si implinit, nu ideea ca ce bine o sa fie cand o sa fii u foarte bogat. La mn e destul de simplu am observat ca sunt o multime de lucruri mici care ma fac fericit si care vreau sa le fac tot timpul ( sa ma dau cu motorul, sa alerg cate o tura de herastrau, sa ies prin cluburi etc.) si stiu ce m-ar face fericit in continuare: de ex la primavara vreau sa fac cursuri pt prapanta si sa imi cumpar una ( desi nu m-am dat niciodata cu una stiu ca o sa imi placa), in viitor stiu ca o sa devin un manager bun si o sa am o familie extraordinara si asta o sa ma faca destul de implinit. Acum stau si te intreb dupa toate astea chiar nu stii ce vrei sa faci cu viata ta? Si pt elizabeth si fabiotu nu mai amanati ceea ce stiti ca va face fericiti si impliniti, faceti-o acum, nu peste o sapt, nu peste un an. Hai sa va zic cu a fost cand mi-am luat motorul: de cand eram mic eram innebunit dupa motoare (f innebunit) eram sigur ca mi se potriveste si sigur imi va face placere sa ma plimb cu el, dar nu am dat de cat A la 18 ci de cat B deoarece ai mei nu m-ar fi lasat sa imi iau motor, au trecut 3 ani de atunci (la fel de innebunit dupa motoare eram) si am zis sa nu mai aman nici o zi, si m-am apucat de scl de soferi in mai putin de o luna am terminat cu totul si exact la o luna mi-am luat motor, si credeti-ma ca imi pare rau ca nu mi-am luat la 18 ani… in fine ciau
Nu e prima oara cand intru pe pagina ta, cam o data la 6 luni dau in depresie si caut sa-mi pun capat zilelor. De data asta va fi insa pe bune, asa ca imi las si eu nedumeririle pe pagina asta : Nu inteleg de ce sa traiesc din inertie pe lumea asta cand la final oricum ma asteapta moartea !? La ce bun studii si cariera cand oricum ma asteapta moartea!? la ce bun…totul e in zadar ! Dupa viata asta vine Neantul si atunci nu v-a mai fi nimic !
Nu ne vom mai revedea niciodata.
Pt Sinucigas- Eu zic ca tu ai nevoie de dragoste, iubire de ce nu o cauti
SAU PLEACA O PERIOADA DIN ORAS alegand la intamplare pe harta ROMANIEI o destinatie IESI. DIN ZONA DE CONFORT .
Succes.
sinucigas nu stiu daca o sa mai intri pe acest blog,dar eu iti scriu cateva lucruri. Toti suntem datori cu o moarte si poate viata nu ii prea usoara pe pamantul acesta ,fericire si implinire o sa gasesti doar in Dumnezeu chiar daca multi resping aceasta afirmatie. si chiar daca am fi cei mai tristi oameni de pe fata pamantului 80 de ani si pe urma sa traim vesnic in rai tot am fi cei mai castigati oameni. dar sa nu uitam ca exista si iadul sa avem grija cum traim si sa il lasam pe Dumnezeu sa ne ia viata sa nu o luam noi.
Buna!
Steam singura in camera si ma gandeam…oare ce pot face cu viata mea??? si am cautat pe googel 😛 m-am mirat vazand ca exista aceasta pagina…vazand ca mai exista persoane acolo undeva in lume care isi mai pune aceste intrebari! dar totusi am ramas cu intrebari fara raspuns! Ce sa fac cu viata mea??? Bogatia nu va fi niciodata modul de a fi fericit vesnic si de a nu simti singuratatea. Iar Radu are dreptate sa iubesti si sa fi iubit e cel mai important, cand simti acest lucru nimic nu iti mai sta in cale, cand ai pe cineva langa tine poti trece peste toate greutatiile vieti, deoarece nu esti singur. Insa totusi nu suntem singuri nici o clipa, pt ca Il avem pe BUNUL DUMNEZEU, nu il vedem, dar il putem simti, doar inchizand ochii, si ascultand. El ne-ajuta sa mergem mai departe zi de zi, El ne trezeste in fiecare dimineata cu dorinta aceea de a ne ajuta sa ne facem viata mai buna decat ieri. Ai dreptate Sanndy, preotii sunt doar o modalitate de a face bani…dar lumea nu intelege si continua sa creada ca doar mergand la biserica , ingenuchiind la preoti, il slujesc pe DUMNEZEU si cred ca doar asa le vor fi iertate pacatele! Sinucigas, sper sa nu fie prea tarziu…sincer numele tau ma inspaimanta…:P fiecare avem un scop in viata, crezi ca daca nu ai avea un scop ai mai fi in viata? Dumnezeu te-ar fi luat de mult la EL. Nici eu nu gasesc raspuns la intrebarile pe care le am…am renuntat la multe…si de multe ori am avut in gand sa-mi pun capat zilelor…dar nu am facut-o, stii de ce? doar ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU are dreptul de a face acest lucru,deoarece EL ne-a dat-o iar EL ne-o poate lua… Eu ma gandeam mereu la tot ce as putea lasa in urma, la durerile pe care le pot preovaca celor care imi sunt dragi, si nu am putut sa ma despart de viata! sufar, sufar si acum, ca nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea, dar totusi ma gandesc, ca intr-o zi, atunci cand v-a fi momentul potrivit Dumnezeu imi va deschide calea, imi v-a deschide ochii, si atunci nu trebuie sa dau cu piciorul,sa nu pierd nici o sansa…Povestea mea e mai lunga…sunt trista in fiecare zi, cand ajung acasa…am 21 de ani, am toata viata la dispozitie sa fiu fericita, insa totusi nu vad o cale, dar nu imi pierd speranta! incerc sa lupt, fiindca doar luptand in aceasta viata amara ,doar atunci poti invinge tristetea si durerea…iar intr-o buna zi…fiecare dintre noi, nu va mai stii ce semnificatie are, avea acest cuvant tristete, disperare!!!!Fabiotu, nu cred sunt sigura ca Dumnezeu nu dorea sa faci ItP,deci nu ai incalcat nici un juramand, dar cand ii faci o promisiune, atunci respecto, in acest caz, ai facut cel mai bun lucrul…si fosta ta prietena, nu te inteleg,daca va iubeat si va intelegeat nu trebuia sa te desparti de ea, insa o decizie luata nu poate fi schimbata, dar poate ca mai ai o sansa, poate ceranduti iertare, si daca nu merge nici asa…daca e sa fie, ca voi doi sa fiti impreuna, DUMNEZEU va va ajuta…nu iti pierde speranta!
Viata poate fi mereu mai buna decat acum, dar noi ne-o facem grea…Eu imi fac singura viata grea si nu stiu cum sa mi-o fac mai buna, m-am maturizat prea mult si am numai 21 de ani, si simt ca am 35 si tot singura sunt…dar totusi trebuie sa ne traim fiecare clipa, cum ar fi ultima, viata e plina de mister, niciodata nu stii ce te asteapta in secunda urmatoare…
V-am pupat, aveti grija de voi si nu disperat, si eu incerc sa nu o fac:P cu toate ca mie greu :*
ce sa fac cu viata mea……..e destul de greu sa sti cand ai doar 20 de ani,nu ca inaintarea in varsta o sa-ti dea raspunsuri,dar vei fi nevoit sa alegi.bani trebuie sa faci cumva pt ca nu ai de ales,dar din ce si cati vei avea…….astea st intrebari normale de 20 de ani…..mai ales cand ai atatea oportunitati,sa pleci din tara,sa ramai….dar ce sa faci aici,ce sa faci acolo.e cel mai greu in viata cand ai de ales…….
Salut mai baieti! Problema mea e una putin diferita.Multi probabil vor rade de ceea ce am scris aici ,dar asta e .. In primul rand am doar 16 ani si am fost trecut prin multe greutati legate de familie , mi-au murit ambii parinti asta facandu-ma sa ma gandesc la un singur lucru, anume ce voi face in viata asta a mea scurta si lipsita de bucurii :-<. Dorinta mamei mele era sa ma duc la manastire sa ma fac calugar ,eu insa nu prea am inclinatii spre asta,dar nici departat nu sunt. Cred in Dumnezeu ,mai mult ca in mine. Scoala nu mi-a placut si nici nu imi place . In ziua de azi ,majoritatea serviciilor se gasesc avand niste studii superioare. Nu stiu ce sa fac,cum sa fac…. sunt foarte dezorientat. Un sprijin nu am ,sa ma indrume ce sa fac. NU STIU CE VOI FACE CU VIATA MEA. Voi ce ma indrumati sa fac?
Iti spun eu ce sa faci cu viata, sa traiesti fiecare clipa la maxim , iar la sfarsitul vietii sa nu regreti nimic !!!
http://luschan.blogspot.com/2011/03/idealul-meu-in-viata.html
idealul meu
Salut . Sper ca sinucigas nu vb serios… Sincer cred ca este o criza de varsta ….. Si eu am 25 de ani . Lucrez la o firma de internet ca technician It cam de vreo 2-3 ani . Am dat pe google ” ce sa fac cu viata mea ” si a aparut blogul acesta. Sunt intr-o depresie continua…. Locuiesc cu fratii ( 2 la numar ) impreuna cu iubitele lor, nu ma ajung cu bani datorita faptului ca lucrez pe un salariu de 1000 lei .Plec la ora Din partea prietenei mele cu care sunt de aproape de 6 ani de zile nu vad nici un sprijin financiar cu toate ca ceea ce cumpar cumpar pt ea , si nici sprijin sufletesc . Ea nu este ceea ce imi doresc eu . La munca stachez si nu pot urca in ” level ” deloc , dar nu pot pleca pentru ca este intretinere de platit si restul…Ma simt nesigur intr-o lume nesigura unde totul se bazeaza pe bani , femei care nu mai sunt ceea ce par . Sunt un om care nu stie ce vrea de la viatza si care stie ca e prea tarziu sa isi aleaga un drum. Dar nu vreau sa o iau pe drumul acela unde ma voi trezi la 50 de ani pe google cu aceasi intrebare….. Toti traiam si visam dar cine ne-a luat aceste lucruri. Inainte ca adolescent iti permiteai sa mai iesi undeva , sa pleci undeva in alta tara. Io nu am vazut decat Romania . Nu vreau sa vi se faca mila de mine sau sa altceva….. vreau doar cei care citesc aceste randuri sa stie ce au de facut si sa nu o ia pe aceasi cale ca si mine…… Va multumesc pentru timpul acordat citirii` mesajului meu
Citesc postarile tale sinucigas ca si cum as citi in inima mea!Fiecare din noi traim sa ne indeplinim karma,daca ai gresit in alta ti se da sansa sa repari pana ajungi aproape de Dumnezeu adica Unul cu El,dar vezi tu problema este ca sunt unele entitati satule de viata suflete vechi carora le este lehamite de viata,poate credeti ca aberez ;uneori ma intreb cand o sa-mi gasesc de munca dar dupa ma gandesc ce va fi de viata mea munca si atat nu vad rostul in nimic da ok muncesti dar pt ce daca eu nu gasesc nimic sa-mi placa,nu am depresie momentan am avut acum e si mai rau ca numai sufar ci ma pierd nu stiu ca sa ma explic parca imi pierd pe zi ce trece viata ca si cum sufletu meu se ofileste vorba lui sinucigas traiesc din inertie dorm pt ca trebuie mananc pt ca trebuie fac totul mecanic nu-mi doresc nimic mai mult decat sa se termine totul stiu ca asta e crucea mea de dus m-am gandit mereu la sinucidere dar nu vreau sa fiu lasa ca si Isus am sa-mi duc crucea si mor de nerabdare sa se termine totu pt nimic nu e mai rau decat sa fi pierdut intr-o lume fada unde nu-ti gasesti locul
Da, este ora 12:44 noaptea si da, oare ce fac cu viata mea. Acuma cativa ani eram doarm un simplu copil care iubea jocurile calculator, imi placeau ! Eram dispus sa fac orice, doar sa-mi petrec timpul in fata PC-ului.
Fugeam de la scoala, minteam parintii, furam banii de la ai mei ca sa merg in sali de internet si asa mai departe.
Cu toate astea, in fiecare an ma mutam la alta scoala pentru a trece anul, ajunsesem in clasa 12-a, nu m-am pregatit pentru bac si l-am picat. Ai mei au fost foarte dezamagiti.
Am avut si o iubita timp de 3 ani, dar vazandu-mi de jocurile mele, a decis sa luam o „pauza”.
Am facut tot posibilu sa o aduc inapoi, dar in zadar…m-am apucat de droguri ca sa pot depasii momentul, se pare ca am facut numai rau.
M-am indeparat de prieteni actuali, ce vechi si-au schimbat parerea si am ajuns sigur.
Intr-un final am decis sa fac ceva cu viata mea, sa fa ceva sa-i fac pe ai mei mandrii de mine, eram vazut ca ultimu retadad…Asa ca am invata pentru Bacalaureat si anul acesta am resut sa-l iau.
Nu pot sa spun cat de mandrii au fost ai mei de mine, mai ales fostii prietni ! Acuma fac o facultate si mi-am gasit si un loc de munca. Sunt alt om ! Singurul lucru care il regret este fota pritena, au trecut 8 luni si inca o iubesc, chit ca este cu altcineva, dar am realizat ca daca iubesti o inseamna sa o iubesti pentru ceea ce este.
Fa ce ceea ce simti, nu lasa pe nimeni sa te indrume, ai un drum croit in viata chiar daca simti ca totul cade peste tine. Numai decizia ta conteaza !
Multumesc !